Mitologia romaneasca e de o frumusete tulburatoare. Ea se afla undeva la granita dintre realitate si oniric si incorporeaza povesti care par total rupte de realitate, fiinte supranaturale care nu au niciun corespondent in plan terestru, dar si dovezi, in special relatate pe care orala. Sunt oameni care au vazut, care au simtit pe pielea lor ca dincolo de tot ce e vizibil mai este ceva, mult mai puternic si mai fascinant decat ne-am putea noi imagina.

Despre Fata Padurii se vorbea in soapta. Oamenilor le era frica sa nu fie auziti. Exista acest tabu lingvistic de a nu rosti numele ei (la fel si in cazul diavolului) pentru a nu o chema.

Anunțuri
Anunțuri

Relatarile din Maramures si nu numai, multe la numar, ne infatiseaza o fiinta de sex feminin, cu par lung, despletit intotdeauna, care horeste (canta) si ii atrage pe barbatii tineri.

"Fata padurii ii ase cu par mare. Nu sa impletea asee. Numai prin padure me si ii fura pe coconi". (1975, Satu Mare)

"Cu par mare si noaptea sau ziua umbla prin paduri". (1977, Satu Mare)

" Ii omu ca si noi". (1977, Satu Mare)

Pentru cei care o "cunosteau", Fata Padurii nu reprezenta un pericol. Oamenii din sat foloseau tot felul de obiecte pentru a o tine departe de baietii tineri. De exemplu, daca un tanar necasatorit purta bracinarul iubitei lui, Fata Padurii era tinuta la distanta. Bracinarul era un simbol al legaturii, fidelitatii, iubirii. Insa tinerii care nu au fost invatati si nu stiau de existenta ei erau expusi pericolului.

Anunțuri

Ea ii atragea prin cantec sau ii fura pur si simplu de la stana (in special) si ii initia sexual. Insa acest tip de initiere nu era lipsit de primejdii. Multi dintre ei innebuneau si nu se mai intorceau niciodata in sat. Initierea sexuala era reusita daca si numai daca era una completa in masura in care tanarul necasatorit reusea sa se intoarca acasa, sa uite cele intamplate si sa revina la normalitate, la traditie.

Fata Padurii e infatisata si ca o mama care merge prin casele oamenilor si face schimb de copii. Imaginea este, intr-adevar, tulburatoare, deoarece ea pleca cu un prunc sanatos, iar in schimb, in leagan, punea un mic monstru renegat.

"Pe timpuri umbla iarna prin sate cu un leagan din crengi in care isi avea copilul si se incalzea si apoi pleca. Au fost cazuri cand a schimbat copii nou nascuti cu ai femeilor din sat". (Camarzana, Satu Mare,1977)

Mitologia romaneasca este de o profunzime uimitoare si cu toate ca povestile se modifica fiind transmise pe care orala, ele isi pastreaza esenta si rupe omul de realitatea monotona, banala in care traieste zi de zi.