Gestul unui bărbat de 45 de ani, Ioan Chiuzbăian, a şocat societatea românească după ce acesta a fost descoperit de angajatul firmei de pază săpând la mormântul lui #Arsenie Boca de la mânăstirea #Prislop.

Potrivit purtătorilor de cuvânt ai IPJ Hunedoara şi Episcopiei Devei, citaţi de Evenimentul Zilei, paznicul ar fi plecat până la poarta mânăstirii, moment în care Chiuzbăian ar fi ieşit după copaci şi ar fi săpat la mormântul marelui duhovnic, fiind surprins chiar în timp ce săpa de către angajatul firmei de pază. Acesta ar fi fugit în pădure, aşa că paznicul a sesizat autorităţile, care ar fi început căutarea profanatorului, găsit în jurul orei 6 dimineaţa în pădurea din apropierea Mânăstirii Prislop.

Anunțuri
Anunțuri

Se pare că omul ar fi stat de ceva zile la poarta mânăstirii, strigând că "Părintele Arsenie trebuie canonizat!", dar că monahiile nu l-au băgat în seamă, probabil ne fiind singurul caz de asemenea comportare. Departe de gestul şocant, de măsurile administrative şi judiciare, pe numele său Parchetul deschizând dosar penal pentru profanare de morminte, cu siguranţă că se readuce în discuţia publică problema canonizării.

Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului XX, un preot extrem de popular şi iubit de popor, un scriitor care este citit fervent şi în zilele noastre, aşa că foarte multe persoane încearcă să pună problema sfinţeniei, a canonizării sale. Practica Bisericii Ortodoxe are aceste manifestări ca punct de plecare pentru canonizare dar, în mai toate cazurile, timpul este şi el un criteriu esenţial.

Anunțuri

Cu excepţia martirilor, Biserica lasă destul de mult timp să treacă pentru a începe canonizarea unei persoane. Desigur, învăţăturile şi scrierile acestei persoane rămân valabile, pot fi citite şi puse în practică în viaţa credincioşilor, dar nu se grăbeşte să demareze procedurile de canonizare.

Excepţie fac cazurile de moarte martirică, atunci când canonizarea martirilor se face cu rapiditate, tocmai pentru că aceste sunt cazuri evidente de mărturisire a credinţei şi a lui Hristos. Un caz puţin asemănător este cel al Sfântului Ioan Iacob Hozevitul sau "de la Neamţ", cum mai este cunoscut, cel mai contemporan sfânt român din calendarul Ortodox. Un călugăr cu viaţă aleasă şi smerită, acesta şi-a petrecut ultima parte din viaţă la Locurile Sfinte, în peştera Sfintei Ana şi la mânăstirea Hozeva. A decedat în anul 1960, fiind înhumat în peştera Sfintei Ana, unde s-a nevoit. A fost uitat acolo, rar venind pelerini să-l cerceteze. În 1980, la 20 de ani distanţă, a fost desfăcut mormântul său la insistenţele unor pelerini români, ieşind la iveală moaştele sfântului.

Anunțuri

A fost canonizat de Biserica Greacă, dar Biserica Ortodoxă Română l-a declarat sfânt abia în anul 1992, la 52 de ani de la moartea sa.

 Deşi nu vorbeşte clar despre aceasta, este posibil ca şi în cazul Arsenie Boca să se mai aştepte, să treacă timp, până ca Sinodul să înceapă procedura de canonizare, procedură extrem de minuţioasă şi de durată şi ea.

Numai că, de multe ori, oamenii de rând nu mai au răbdare, ar dori ca unele lucruri să se întâmple rapid, sub semnul spectacolului, al miraculosului, uitând însă că totul trebuie lăsat la decizia lui Dumnezeu, singurul care ştie vremea şi vremurile şi care trebuie să dea semnalul că este plăcut voia Sa să fie cinstit "Sfântul Ardealului" ...