Conform wikipedia, Rafflesia arnoldi este considerată cea mai mare floare individuală de pe pământ. Primul botanist care a găsit un exemplar din această specie a fost exploratorul francez Louis Auguste Deschampes, membru al unei expediţii ştiinţifice franceze în Asia şi Pacific. Cel care a descris şi documentat această floare a fost botanistul britanic Joseph Arnold, care străbătând pădurile Sumatrei, a rămas împietrit de uimire în faţa unei plante necunoscute până atunci. Sub coroanele unui Cissus (un copac tropical) se adăposteau flori cât o roată de car în diametru, cu cinci petale cărnoase şi suculente, de un roşu ţipător, răsfirate la suprafaţa pământului.

Anunțuri
Anunțuri

În partea de sus a cupei florale, de forma unui inel, erau prinse organele de înmulţire, iar în fundul acesteia era adunat atâta nectar, încât s-ar fi putut umple cu el două pahare mari.

Această plantă este perfect adaptată la viaţa parazită. Lipsită de frunze şi de clorofilă, deci neputând să-şi producă singură hrana, planta are un aparat vegetativ care se rezumă la o tulpină scurtă şi un mănunchi de haustori (un fel de ventuze vegetale) înfipte cu putere în rădăcinile gazdei, pentru a-i suge seva încărcată cu substanţe minerale şi cu substanţe organice.

Pe lângă dimensiunile neobişnuite şi aspectul ciudat, această plantă mai are o particularitate aparte, uriaşa floare degajă un miros respingător de cadavru. Rolul acestui miros respingător este acela de a atrage sutele de muşte din jungla tropicală, care în felul acesta contribuiau la polenizarea plantei.

Anunțuri

Marea problemă a exploratorului britanic a fost aceea că nu putea să conserve această floare pentru a putea aduce dovezile ştiinţifice ale existenţei ei, deoarece în condiţiile climei tropicale în care aceasta creştea, era imposibil ca ea să fie conservată, transformându-se într-o mâzgă informă şi cleioasă la câteva ore după ce era culeasă.

Tot ce a putut face, a fost să deseneze nişte schiţe cu floarea şi să facă o descriere cât mai exactă a ei, urmând ca lady Raffles, care a fost, de asemenea prezentă atunci când au fost descoperit specimenul, să termine schiţele, colorându-le. La scurt timp după această #descoperire, botanistul a murit contractând o boală tropicală, dar raportul lui a stârnit curiozitate în lumea ştiinţifică. Ulterior botaniştii care au urmat itinerarul parcurs de el au confirmat existenţa acestei plante. În cinstea descoperitorului ei i s-a dat numele de Rafflesia arnoldi.

Nici până astăzi nu a fost găsită pe glob o floare care să aibă dimensiunile "minunii" din Sumatra: un metru diametru, trei metri circumferinţa şi zece kilograme în greutate.