Există sau nu fiinţe supranaturale? În mod cert, fiecare dintre noi s-a confruntat cu elemente şi apariţii stranii. Unii am fost capabili să ne dăm seama imediat despre ce e vorba, alţii am băgat de seamă de-abia când ne-am îndepărtat…

Am să vă spun acum o păţanie a unor cunoştinţe, întâmplată nu foarte departe de Sâmbăta de Sus. Acum câţiva ani, părinţii celor doi copii nu erau atât de îngrijoraţi dacă mergeau seara pe la rude şi se întorceau acasă după ce se înnopta. Sistemul de iluminat nu era, de fapt nu este nici acum, foarte performant la sate. Astfel, ,,plimbările" nocturne obligatorii sau de plăcere nu erau ceva nemaiîntâlnit.

Anunțuri
Anunțuri

Cei doi copilandri, cam de 13, respectiv, 11 ani, au plecat spre casa părintească, care se afla la două uliţe de locuinţa bunicii lor. În sate încă mai există obiceiul de a saluta pe oricine întâlneşti în cale. Băieţii, cunoscând acest obicei, îl practicau indiferent de situaţie. Tineri fiind, se hârjoneau pe drum, râdeau, se îmbulzeau… Ca să treacă timpul mai repede. Aproape de casă, văd în depărtare o siluetă neagră, care se apropia de ei. Faptul a făcut ca, exact în momentul în care s-au intersectat, să se afle între cei doi stâlpi de iluminat stradal.

Silueta era destul de vizibilă, în ciuda elementelor externe. Părea că poartă un parpalac negru până la glezne, o glugă pe cap şi o curea, tot neagră, în jurul taliei. Băieţii salută respectuos: "Bună seara!" Primesc doar o întoarcere de cap şi un soi de mârâit sobru.

Anunțuri

Stupefiaţi, cei doi şi-au întors privirea de la noul-întâlnit şi au amuţit. Ce i-a făcut să aibă această reacţie de uimire? Ce i-a determinat să îşi închidă gurile automat? La câteva secunde, simultan, cei doi s-au întors să se uite iar la trecător. Surprinderea crescândă se citea pe faţa lor. Părea că ceva nu e la locul lui. Că au în faţă ceva nemaivăzut până atunci. Ca să se asigure, au mai întors o dată privirea, dar, culmea!, silueta dispăruse!

De frică, copiii au luat-o la fugă până acasă. Inimile le băteau cu putere! Adrenalina atinse cote maxime! De frică, s-au băgat direct în dormitor, sub plapumă.

- Ai văzut şi tu că nu…?, zise, în final, cel mai mare.

- Nu avea… răspunse fratele său.

- Cap..

- Cum stătea gluga? Sau…

- Chiar…

- Poate nu era glugă…

- Dar ce să fie? Şi papucii?

- Unde papuci? Eu nu am văzut nici…

- Picioare…

- Da… Plutea?

- Mi se pare prea ciudat…

- Dar unde a dispărut?

- Dacă ne urmăreşte? Ce vrea de la noi?

- Crezi că era…

- La cine te gândeşti mă?

- Păi… în loc de faţă avea… abur… Mâinile nu aveau degete… De salutat… A mârâit… Papuci… De unde? Nu avea nici picioare… Bă, eşti nebun?

- Doar nu crezi că a fost…

- În afară de EA… Nu am altceva… în minte…

- Să ştii că a zis nea Bolboară că umblă prin sat… dar de ce să dăm noi de ea?

- Aoleu! Trebuie să avem grijă… Dacă îi spunem mamei… Sigur se apucă să facă rugăciuni… Multe…

- Doamne, ajută-ne! Hai să dormim acum, că e târziu… Vedem mâine ce facem…

- Noapte bună!

Circula prin sat un zvon cum că există o entitate care se plimbă în căutarea sufletelor mai slabe de înger.

Anunțuri

Bătrânii ziceau că e vorba chiar de MOARTEA cea neagră, care îşi caută victimele… #Mister #Biserica