Legendele și poveștile există dintotdeauna. Se știe că acum ceva timp, neexistând alte mijloace de a petrece timpul într-un mod plăcut, fetele din satele făgărășene, se strângeau pe la diverse case numite șezători. Acolo exista o stăpână a casei, care le ajuta să se integreze, să învețe să folosească fusul, războiul, acele de croșetat și alte obiecte casnice tradiționale.

În satul Sâmbăta de Sus, situat la poalele munților Făgăraș, șezătorile erau ceva obișnuit. Generația de acum află despre acestea cu ajutorul povestirilor spuse de bătrânii satului. O astfel de istorisire este cea referitoare la o zonă stranie ce aparține ogoarelor satului. Bătrânii au denumit această zonă "La lac" pentru că este de fapt o groapă mare din care a răsărit acum stuf. Partea cea mai frapantă a povestirii este că nivelul de apă în care se află stuful, este unul insuficient pentru o astfel de cultură. Totodată, în apă există și bucăți de lemn ce par a face parte dintr-o locuință veche ce acum e scufundată. Bătrânii susțin că acolo chiar a existat o casă unde se adunau fete la șezătoare.

Într-una din zile, un fecior străin a venit la această locuință, cerând să intre. Stăpâna casei le-a interzis fetelor să deschidă, întorcând obiectele casnice cu gura în jos. Ea și-a dat seama de natura nefirească a feciorului și a încercat să le protejeze pe fete. Străinul văzând că nu îi deschide nimeni, apelează la elementele non-umane: "Sări oală din cămară și deschide-mi!", "Nu pot că-s cu gura în jos!", zise oala. "Sări cană de pe masă și deschide-mi!", "Nu pot că-s cu gura în jos!", spuse cana. "Sări sită de pe raft și deschide-mi!", "Nu pot că-s cu gura în jos!" replică sita. Cum nu a reușit să intre cu ajutor din casă, feciorul apelează la puterile sale supranaturale, ajungând, în mod misterios, în mijlocul camerei.

Frumusețea lui fizică le-a lăsat fără cuvinte pe fete. Stăpâna casei, le-a atenționat și le-a îndreptat spre ieșire pe fete, dar unele nici nu au vrut sa audă. Noul-venit părea un zeu: avea o față foarte luminoasă, părul bălai care-i curgea pe umerii vânjoși, o îmbrăcăminte imaculată și spectaculoasă până în pământ. Picioarele lui însă ieșeau din normalitate, fiind niște labe de gâscă. Fetele nu au luat în calcul asta, înfățișarea exterioară reușind să suprime supranaturalul. În mână avea un toiag străveziu pe care l-a înfipt în mijlocul camerei. Afirmase că motivul vizitei era de fapt dorința de a-și găsi o soție, iar cea care reușește să scoată toiagul din pământ e aleasa. Fetele au încercat pe rând să îl mulțumească pe individ, dar numai cea de-a zecea fată a reușit să ducă la îndeplinire cerința. Deși părea motiv de bucurie, din gaura unde fusese înfipt toiagul a început să iasă apă, umplând în câteva secunde toată casa care s-a scufundat imediat.

Fetele care o ascultase pe femeia în vârstă, au scăpat și au povestit sătenilor cele întâmplate, dar cele ce nu au dat ascultare s-au înecat acolo în mod supranatural. Un timp, în acea zonă era o groapă cu apă roșie asemenea sângelui uman, până când a început să crească stuful ce există și acum. Valoarea de adevăr a povestirii este susținută de vorbele bătrânilor din sat și oricine trece prin Sâmbăta de Sus poate să vadă locul respectiv și să audă relatarea din gură sătenilor. Lucruri supranaturale erau frecvente în rândul oamenilor încă din cele mai vechi timpuri, trebuie doar să ne interesăm de ele. #Mister