Românul nu-i român neaoș, dacă atunci când are probleme (majore sau insignifiante) este frustrat, nu fu…e, pardon, nu scapă și o înjurătură.

Felul în care-i dă drumul face diferența. O poate slobozi cu toată puterea corzilor vocale, pentru ca toată suflarea aflată pe o rază de cel puțin câteva sute de metri să ia act de nemulțumirea sa. Sau o poate stropși printre dinți, ca și cum ar vrea și nu prea să o expulzeze afară, să se bucure și ea de soare, mititica.

Paleta de înjurături este vastă și poate cuprinde înjurături în care sunt implicate instituții (precum biserica), arhanghelii, altarul, crucea, divinul… Toate acestea au o apartenență specială.

Anunțuri
Anunțuri

Aparțin mamei celui care este înjurat, "biserica mă-tii; arhanghelii mă-tii, altarul mă-tii, crucea mă-tii, dumnezeul mă-tii…"

Ceea ce unui neavizat i s-ar părea de bine. Ar putea crede că mama înjuratului are o relație mai mult decât cordială cu religia, de vreme ce este implicată în cam tot ce ține de aceasta. Setul ăsta de înjurături are vechime necunoscută, el fiind un fel de moștenire transmisă prin viu grai, din generație în generație. Un set ceva mai nou este cel în care emițătorul înjurăturilor ar vrea să treacă la copulație, indiferent că partenerul este viu sau trecut demult la cele sfinte. Fiindu-i absolut indiferent, dacă cineva l-ar putea suspecta de necrofilie, având astfel de dorințe neortodoxe.

Așa se face că au apărut înjurături precum: "fu...u-ți piz...a mă-tii; fu...u-ți morții mă-tii; fu…u-ți dumnezeul mă-tii"… Deși acest set este ceva mai nou, apartenența este veche de când lumea, tot mama rămânând cea mai "dotată".

Anunțuri

Sincer, aș minți, dacă aș spune că nu sunt dezamăgită că românului, cunoscut ca poet din naștere, îi lipsește fiorul creației când vine vorba de înjurături, mulțumindu-se cu mai puțin. Mă așteptam ca noile înjurături să aibă o altă apartenență și, firește, să fie ceva mai stilizate.

S-ar putea ca unora să le par răuvoitoare, trecând cu prea mare ușurință peste cei care deja folosesc o serie de înjurături noi: "în puii mei; băga-mi-aș... (banii la cec, ce, ați înțeles altceva?!); fu…te-m-aș (dar nu are cu cine, "săracul"), să sugi (o ceapă, ce altceva ați crezut?)…".

Cum la fel de bine s-ar putea că alții să-mi spună că nu suntem singurii care folosim această metodă de refulare. Este posibil să aibă dreptate, că și americanii le au pe ale lor și nu doar ei. Însă, oricât s-ar da americanul de ceasul morții cu celebrele sale "fuck you" și "shit" sau neamțul cu același lucru, dar spus pe limba lui (fick dich și scheisse), nu poate să-l întreacă pe român.

Cum înjură el din toți bojocii când nu-i ies ploile sau cum zdrobește el înjurătura între dinți când invidia îi macină măruntaile; cum îi ia el pe toți în cătarea puștii lui, mitraliindu-i cu gloanțe, pardon, cu înjurături, mai rar așa.

"Ca românul nu-i niciunul", vorba cântecului. Da, ca românul neaoș nu-i niciunul, cu patosul la purtător. #Google #SUA #Romanii au talent