Exista un proverb englezesc care spune ca de taxe si de moarte nu scapi. Ei bine, daca credeati ca taxa pe stalp a lui #Victor Ponta este una absurda, puteti sta linistiti. Exista de-a lungul timpului si alte impozite care ar putea sa fie cel putin la fel de bizare precum cele romanesti.

Taxa latrinelor

Roma Antica este primul punct de cotitura in istoria taxelor ciudate. Salubritatea fiind un aspect important al vietii citadine din acea perioada, una dintre darile ramase cu multa valva in istorie a fost aceea pe care o plateau romanii cand isi faceau nevoile. Urina, bogata in amoniac, era colectata si vanduta apoi pe sume considerabile tabacarilor si, astfel, un mod sustenabil de a pune un pret pe folosirea latrinelor, a dus la aparitia conceptului de WC public.

Anunțuri
Anunțuri

"Pe barba mea"

Nu, nu este vorba despre Marius Moga. Este pretul pe care trebuiau sa-l plateasca barbatii cu pilozitate faciala abundenta din timpul conducatorului Petru cel Mare. Tarul este cel care a creat pare-se si o comisie care avea singurul scop de a crea noi modalitati de taxare a populatiei. Reforma look-ului barbatesc era printre prioritatile acestui leader care, in 1705 simtea ca ai sai conationali trebuiau sa intre in randul lumii si sa renunte la arhaicele barbi. Desigur, tarul a avut si alte idei cel putin la fel de absurde: taxa pe consumul de apa, taxa pe stupi si chiar taxa pe, atentie, suflete, fiind cateva dintre modalitatile de a strange bani la bugetul national.

"Frumoasa-i vecina noastra, scoate capul pe fereastra"...

... asta daca nu cumva trebuie sa plateasca.

Anunțuri

Taxa inventata de britanici in vremea lui William al III-lea a dus la modificarea stilului arhitectonic al multora dintre cladirile Regatului Unit. Taxa pe geamuri a fost o idee introdusa in Anglia in anul 1696 dar s-a renuntat la ea in 1851. Daca vroiai sa fraudezi statul si nu iti plateai impozitul pe venit, taxa pe fereastra era cea care te obliga sa dai totusi, nu Cezarului, ci regelui niste banuti.

Taxa in ... gura

Se spune ca statul iti baga mana in buzunar. Ei bine, era o vreme cand ti-o baga si in gura. Pe principiul proverbului calul de dar nu se cauta la dinti, a fost o perioada cand fix acolo trebuia sa ai grija mare. Dintii erau la un moment dat motiv de impozit. In perioada medievala turcii considerau ca cei care au toti dintii pot sa manance mai multi decat ceilalti si, pentru a echilibra balanta, daca aveai dantura perfecta, trebuia sa scoti fie o suma din buzunar ca sa-ti pastrezi toti dintii in gura, fie sa rogi pe un prieten sa vina cu o ata sa iti faca extractie de 2 masele si-un canin.

Anunțuri

Lasand gluma la o parte, absurdul acestei taxe pare cumva justificat comparativ cu ce urmeaza.

E soare afara? Platesti!



Asta daca mergi, dupa unele surse, in Ibiza sau Mallorca. Turistii care navalesc aici in fiecare an sunt de ordinul zecilor de milioane asa ca un euro pe cap de turist bronzat poate aduce la buget o suma cel putin impresionanta. Si da, este o chestiune actuala si nu ceva de pe vremea cand umanitatea cobora din baobab.

Concluzia ar fi ca indiferent ca unele taxe si impozite de-a lungul timpului au fost absurde sau ciudate, cetateanul a trebuit sa respecte legile, asa ca, daca legea e cruda si nu merge pusa pe gratar, respectarea ei ar trebui sa fie suficient motiv pentru a privi de cel putin doua ori cu ochi plini de suspiciune reprezentantii pe care cetatenii ii trimit sa ii reprezinte in forurile legiuitoare.