Povestea cutremuratoare si pilduitoare a "Zoiei cea de Piatra", a facut inconjurul lumii in anul 1955 dar a si intors multa lume la credinta. Zoia Karnauhova era o simpla si harnica muncitoare la fabrica de tevi din regiunea Kuibisev- Samara de astazi. Invitata la o petrecere unde trebuia sa-si cunoasca si sufletul pereche, Nicolae baiatul amfitrioanei, Zoia a svarsit o blasfemie ce i-a fost aproape fatala.

Desi gazda petrecerii, Klavdia Bolonkina, nu prea agrease ideea unui dezmat in ajunul Nasterii Domnului, petrecerea s-a desfasurat cu muzica si cu chiote pana in clipa in care Zoia piezandu-si rabdarea si vazand ca prietenul Nicolae se lasa asteptat, a facut o gluma ce era sa-i fie fatala. Zoia a luat icoana cu Sfantul Nicolaie de pe peretele casei si a inceput sa danseze. Cu un alt Nicolae, mult mai necunoscut, mai tainic.

Desi a fost avertizata de cheflii sa nu i-a in ras lucrurile sfinte, Zoia si-a continuat dansul blasfemator cu icona stransa la piept. Atee convinsa, Zoia a sfidat pe toata lume strigand " Daca exista Dumnezeu, sa ma pedepseasca"!

Pedeapsa divina a picat ca un traznet ! Incaperea s-a luminat brusc si un zgomot puternic, nepamnatesc, a incremenit pe toata lumea. Zoia a ramas impietrita. Intreg trupul sau a ramas amorf, strangand icoana Sfantului Nicolae in brate. In zadar au incercat prietenii sa o urneasca! Zoia era grea ca o statuie, in care numai bataile in ritm de melc ale inimii se mai auzeau.

In zadar au incercat medicii sa-i fac tratament injectabil, ea ramanea intepenita si fara expresie, in timp ce acele refuzau sa se supuna, frangandu-se precum chibriturile. Supliciul teribil a fiintei a durat 4 luni, rastimp in care se auzeau tipete sfasietoare dinauntrul sufletului captiv. Autoritatile comuniste au incercat sa musamalizeze intreaga poveste, reusind performanta de a stramuta si statia de autobuz din fata casei, unde zacea captiva propriei indoieli, Zoia.

In van a incercat pustnicul Serafim Tiapocikin din Sihastria Glinsk sa faca sfestanie in casa si sa citeasca acatistul Sfantului Nicolae. Zoia ramanea prizoniera in trupul blestemat. Minunea s-a petrecut in ajunul Buneivestiri cand un batran luminos la chip a intrat in camera Zoiei, vindecand-o.

Ulterior, Zoia a povestit ca,batranul misterios a fost chiar sfantul Nicolae in persoana. Cat ceea ce priveste hrana ei din aceasta perioada, ea a fost una paradisiaca, fiind hranita de porumbeii nevazuti ai Duhului Sfant- Porumbeii! Porumbeii m-au hranit".

Timpul s-a asternut peste aceasta cutremuratoare minune si ce este mai straniu e faptul ca nimeni nu stie ce s-a intamplat ulterior cu Zoia cea de Piatra. Singurele marturii clare arata ca in aceea perioada mii de oameni s-au intors cu teama si evlavie cu fata spre un lucru de netagaduit - Existenta Lui Dumnezeu!

Povestea cutremuratoare a fot si sursa de inspiratie pentru filmul "Chudo", un film extraordinar care reda cu finete intamplarile zguduitoare.