De-a lungul timpului, eclipsele, fenomene controversate, spectaculoase si totodata impresionante, au starnit imaginatia oamenilor. In jurul acestui subiect, oamenii din toate colturile lumii au inventat fel de fel de povesti menite sa justifice disparitia Soarelui in timpul eclipselor si le-au gasit tot timpul responsabile pentru producerea secetei sau a bolilor. Multe civilizatii vedeau in eclipsa un adevarat pericol, o amenintare la adresa vietii, in general, a Cosmosului si a tot ceea ce exista.

Traditia populara de pe meleagurile noastre spune ca in ziua eclipsei, astrul este furat sau mancat de varcolaci, zmei, balauri, sau ca fenomenul are loc din cauza pacatelor omenirii.

Anunțuri
Anunțuri

O alta credinta populara, usor macabra, este faptul ca in timpul producerii eclipsei, daca astrul ar fi inghitit complet de varcolaci, intreaga lume s-ar sfarsi. Astfel, batranii porneau intr-o goana nebuna de a alunga fiarele si a impiedica sfarsitul lumii, facand zgomote asurzitoare. Obiceiul acesta s-a pastrat si in prezent, astfel ca in multe zone rurale, oamenii inca mai bat toaca in timpul eclipsei, merg la biserica, fac zgomote cu diverse unelte sau canta la felurite instrumente pentru a reusi intr-un final sa alunge dihaniile.

Aceleasi animale fabuloase le intalnim si la popoarele slave, asiatice sau africane. Chiar daca in China, aceste animale fioroase se numeau dragoni, sau serpi in Indonezia, ori lupi in America, ele reprezinta cauza disparitiei astrului atunci cand se produce eclipsa.

Anunțuri

Un alt exemplu bizar il intalnim in Vietnam, acolo unde o broasca imensa ia locul varcolacilor, si, infometata, se ospateaza din trupurile celor doua stele. Totusi, popoarele din insulele Pacificului de Sud au romantat aceasta traditie iar pentru ei, intalnirea Soarelui cu Luna reprezinta sarutul dintre cei doi astri. O astfel de semnificatie o intalnim si la eschimosi care cred ca eclipsele au loc atunci cand zeii lor, Paldi (Soarele) si Amarik (Luna), fac dragoste, dand nastere unui Univers nou.

Eclipsele sunt mentionate si in Evanghelii, in episodul crucificarii lui Hristos, atunci cand cerul a devenit intunecat. Se credea ca acest lucru este un semn care prevestea tragica moarte a Fiului lui Dumnezeu si a vremurilor grele care au urmat. Conform istoricilor, acest episod ar face referire la eclipsa care s-ar fi produs in anul 29 d. Hr, sau 4 ani mai tarziu, in 33 d.hr.

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii, lipsiti de cunostinte din domeniul astrologiei, au dat nastere multor legende, traditii, obiceiuri si ritualuri care au generat doar spaima si nu explicatii ale fenomenului. Acum, justificarea producerii evenimentului este simpla: minunatele eclipse, care in trecut reprezentau sfarsitul lumii, sunt de fapt fenomene generate de trecerea unui astru prin fata celuilalt.