O famile de romani ce lucrau ca multi alti milioane de semenii a baut din cupa miracolului si a amarului dar au castigat un inger, pe Maria, care se afla acum in Cer. Intr-un interviu publicat in ultimul numar al revistei Familia Ortodoxa pe luna martie, Carmen o romanca cu frica lui Dumnezeu dezvaluie o alta fata a existentei romanilor din Diaspora si totodata face o marturisire de credinta demna de a fi consemnata in analele miracolelor.

Povestea lui Carmen seamna pana la un punct cu cea a milionelor de emigranti romani aflati la munca in strainatate. Pana la un punct, deorece de acolo naratiunea se transforma intr-un solilocviu profund, asupra marilor intrebari ale lumii miraculoase ale lui Dumnezeu.

Carmen are o singura vina, aceea de a fi crezut cu incapatanare in Pronia lui Dumnezeu, pe care a acceptat-o fara cracnire. Firul lung si stralucitor al vietii a inceput in clipa in care Carmen a facut o vizita la manastirea Dalhauti unde s-a inchinat la icoana Maicii Domnului- o icoana facatoare de minuni.

Si minunea s-a materializat la scurt timp printr-o cunostiinta. Carmen a dorit un singur lucru, pe care il "cersea" in rugaciunile ei curate- un sot cu care sa imparta si bune si rele sub Sfanta Taina a Casatoriei. La scurt timp rugaciunile au lucrat, si a cunoscut un roman care lucra in Italia. A primit binecuvantare de la preotul din tara si apoi a urmat nunta.

Nunta a avut loc in luna Noiembrie pe 10, inainte de lasatul secului pentru postul Nasterii Domnului. La scurt timp a ramas insarcinata, dar la un control de rutina efectuat la 8 saptamani sarcina s-a oprit din evolutie. Singura solutie era chiuretajul pe care l-a refuzat. Dumnezeu i-a dat sa soarba din paharul amaraciunii dar nu a parasit-o! Avortul a fost unul spontan fara chiuretaj!

La scurt timp a cazut ca un fulger a doua veste. Ramasa din nou insarcinata din cauza unei alergii la nichelul ingurgitat din mancare, a nascut o fetita la nici sase luni. Din cauza intoxicatiei cu nichel, fetita s-a nascut doar cu 470 de grame. Indurerata dar cu rugaciunea frematand pe buze, Carmen a reusit-o sa o boteze dupa care prunca a a murit, desi doctorii nu-i dadeau sanse sa traiasca nici o ora dupa nastere.

Maria a trait doar o zi, dar a plecat la Cer, unde o asteapat o imparatie vesnica si o lume mai buna decat cea de pe pamant. Miraculos este si faptul, ca ea a fost botezata de tatal ei cu apa la indicatiile telefonice ale unui preot. Mai minunat este faptul ca dupa ce a fost facuta toata slujba botezului la spitalul din Italia si copila a fost unsa cu Sfantul Mir, a inceput sa piarda semnele vitale intrand in coma si murind. Cineva astepta sa fie imbracata in lumina si a tinut-o in viata pana in acest moment.