România este, încă, corijentă la transparenţă şi comunicare cu cetăţeanul, asta deşi există de ani buni o legislaţie sepecifică în domeniu care ar trebui să asigure un nivel ridicat de informare a publicului.

Doar că cetăţeanul, elementul principal al acestor legi, este şi marele învins, marele perdant atunci când vine vorba despre transparenţa instituţiilor publice sau despre liberul acces la informaţiile de interes public. Teoretic toate instituţiile.

Tot mai multe ONG-uri care au activităţi watch-dog în ceea ce priveşte banul public au făcut mai multe campanii pentru a verifica transparenţa instituţiilor publice, după care au realizat rapoarte anuale în care prezintă situaţia pe regiuni şi judeţe.

Anunțuri
Anunțuri

Deşi metoda de raportare este diferită, rezultatul rapoartelor este similar: România este codaşă şi rămasă mult în urmă la transparenţă. De la lipsa banalelor declaraţii de avere până la evitarea prin diverse tertipuri a răspunsurilor cerute de către cetăţeni, autorităţile din România stau foarte prost la transparenţă dar şi la comunicare. Şi nu din neştiinţă sau din lipsa legii, care nu poate fi plauzibilă, în România având legi foarte bune pentru transparenţă, dar reaua credinţă cu care aceste legi sunt aplicate fac procesul de comunicare aproape inexistent.

Academia d`Advocacy a fost una dintre asociaţiile care au monitorizat transparenţa instituţiilor publice prin reţeaua Coaliţa 52, o coaliţie de organizaţii neguvernamentale care s-au reunit pentru a modifica Legea 52/2003 în aşa fel încât ea să fie aplicabilă şi sustenabilă.

Anunțuri

Aceiaşi Coaliţie 52 a derulat şi campania de monitorizare, denumită generic ”Implicare pentru fiecare!”, în cadrul căreia a creat o platformă online prin care voluntarii se puteau loga şi trimite lunar solicitări către instituţiile administraţiei publice centrale, judeţene şi locale, pe care să le întrebe după un formular standard despre dezbaterile publice organizate şi despre felul în care au preluat în activitatea lor soluţiile ce au reieşit în urma acestor dezbateri publice.

Cele mai proaste rezultate au venit nu din faptul că multe dintre aceste instituţii, fie ele ministere, agenţii, consilii judeţene ori primării, nu prea se întrec în organizarea de dezbateri publice, dar nici măcar nu respectă teremenele din Legea 544/2001 şi nu răspund în termen, ba chiar nu răspund de loc solicitărilor trimise!

Alianţa pentru o Românie Curată, şi ea tot o reuniune de organizaţii nonguvernamentale şi asociaţii, a dat şi ea de curând mai multe rapoarte privind transparenţa instituţiilor publice, accesul persoanelor cu dizabilităţi sau topuri ale ruşinii.

Anunțuri

Concluziile sunt similare. Cei de la ARC au monitorizat felul în care sunt depuse şi afişate declaraţii de avere şi interese, rapoarte de activitate, toate cerute de legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, dar şi concluzia lor generală a fost că stăm prost la transparenţă, deşi sunt şi excepţii aduse de instituţii serioase, care comunică corect.

Freedom House are date şi el publicităţii chiar săptămâna aceasta mai multe rapoarte privind transparenţa, dar şi o monitorizare a instanţelor şi a felului în care au fost aplicate sechestrele şi valorificatele. Vă dau un simplu exemplu: Curtea de Apel Timişoara a pus un asemenea schestru pe 40 de lei, dar şi această decizie este în primă instanţă... #legislatie #Primar #Guvern