Nici după moarte nu are linişte Iuliana Gâtej. S-au găsit nişte "responsabili" să ne certe că o plângem pe una care conducea noaptea cu 140 de km/h, fără centură de siguranţă şi vorbind la telefon.

Aşa-i!

Dar, spre deosebire de mulţi părerologi, Fluturica avea scuzele ei: muncea şi mult şi bine! Ducea în spate un întreg departament de ştiri şi avea la activ ani de luptă cu sistemul, zeci de campanii pentru copii sau şcoli sau dascăli care au avut parte de "un pic mai bine" numai datorită intervenţiei Iulianei. Şi toţi ştim că astea-s genul de ştiri care cu greu intră în orice redacţie, cu atât mai mult la TV, unde sumarele sunt mega focusate pe rating.

Anunțuri
Anunțuri

Caracterul său frumos de aici vine, de la faptul că şi-a neglijat familia şi s-a neglijat pe sine însăşi doar pentru acel "un pic mai bine" în sufletele a mii de copii şi dascăli, în lupta de a şlefui, măcar atât cât se poate, sistemul acesta hâtru care fură nedrept destine...

Ştim cât de mult muncea, cât de mult se munceşte de la înălţimea acestui post şi, mai ştim din spusele colegilor săi, cât de mult îşi apăra şi proteja colegii de departament. De aceea ne-am pronunţat că Iuliana era un caracter, un exemplu.

A greşit!

A greşit plecând noaptea, obosită, conducând cu viteză şi încă şelfuind, prin telefon, ediţia de Crăciun, la care trebuia şi ea să contribuie. Dorul de ai săi o grăbea spre casă, îşi vedea familia destul de rar şi, acum, probabil că se umpluse paharul şi trebuia să-i vadă.

Anunțuri

Dar era noapte. Să fim sinceri! Voi, cei ce o criticaţi şi vorbiţi de responsabilitate, nu aţi depăşit nicodată limita de viteză când circulaţi noaptea pe un drum liber, sau nu aţi răspuns niciodată la telefon de la volan. Deşi, să fim oneşti până la capăt, e permis să vorbeşti la telefon de la volan dacă ai sitem hands free...

A şi greşit Fluturica, dar sacrificiul ei cel mare n-a fost pentru ea, pentru familia ei, ci pentru alţii, pentru "aproapele" aşa cum îl numeşte Biblia. Şi a fost un sacrificiu uriaş, de aceea o preţuim! Alţii erau în cluburi, la petreceri, ea încă încerca să muncească, chiar şi în drum spre mama...

Dacă era la volanul vreunei maşini de fiţe, fiica nu ştiu cărui milionar, sau dacă accidentul s-a produs în timp ce încerca să-şi facă un selfie, râgâind a piftie şi cârnaţi, poate că şi noi am fi fost la fel de duri...

De altfel, a şi circulat, o altă postare, a unui om înţelept, "Redacţia te-a minţit", care surprinde exact ce-a trăit Iuliana, ce trăiesc toţi cei ce fac din jurnalism o pasiune, un crez şi care chiar îşi pun toată viaţa în slujba publicului.

Anunțuri

Pierd enorm de mult timp preţios pentru sine şi ai săi, timp pe care-l folosesc pentru a-i face vizibili pe alţii, pentr a-i încuraja, ajuta, mângâia pe aceia ce noi îi numim "public", fără să aştepte nimic în schimb, doar zâmbetele ce apar involuntar la o ştire bună, la o campanie inspirată...

Vrem s-o măsurăm pe Iuliana? Să folosim atunci aceiaşi măsură! A avut viteză, dar de ce se grăbea, de ce nu avea timp? Se grăbea că pierduse 6 ore la coafor şi prin Mall, că înţepenise lângă cuptor sau pentru că a stat ore în şir în redacţie pentru ca şi de Crăciunul acesta prin reportajele ei şi ale echipei ei, să mai aducă o faptă bună?

E iresponsabilitate asta, sau dăruire? #Accident #Scoala