Ieri #DNA a creat un precedent după descinderile la Clubul Sportiv Baia Mare, un club sportiv care are într-adevăr echipe cu foarte bune rezultate, atât la #handbal, cât şi la #Baschet sau rugby.

Imediat primarul Cherecheş a ieşit public să spună că Primăria nu va mai finanţa clubul şi va retrage cele două cluburi din cupele europene, dacă Guvernul nu reuşeşte să realizeze un cadru normativ corect pentru finanţarea acestor cluburi.

În linii generale Cherecheş are dreptate, căci sportul românesc este, practic, în colaps, acum putând supravieţui ca şi club sportiv doar dacă faci performanţă şi primeşti fie prime pentru medalii, fie bani din cupele europene.

Anunțuri
Anunțuri

Dar, problema mare, este cum se pot finanţa cluburile până să ajungă la performanţă, căci nu se ajunge din primul an la medalii ori jocuri în cupe europene? Din bani privaţi nu se poate finanţa corect căci, Legea Sponsorizării, este extrem de limitativă, undeva la 2% din impozitul pe profit, fapt ce descurajează orice privat să finanţeze sportul. Iar cu ţârâita, câte doi la sută, se ajunge ca echipele să aibă nevoie de sute de sponsori pentru a face un buget serios, de nu mai pot purta tricouri la competiţie ci sunt obligaţi să poarte rochii pentru a încăpea toţi sponsorii pe ele!

Nici din bani publici nu se pot finanţa, căci Consiliile Judeţene şi cele locale nu prea mai au cadru legal să finanţeze echipe sportive private, iar cele publice nu prea mai există. Sau, dacă există, nu fac performanţă, de regulă.

Anunțuri

Şi atunci se ajunge la situaţii de acest gen când, ca la Baia Mare ori ca la Timişoara, pentru că au susţinut performanţa primarii ajung să fie cercetaţi de DNA. Sau, cel puţin, sunt speriaţi cu asta.

Singura nişă găsită pentru astfel de sifonări de bani în sport sunt societăţile comerciale cu capital de stat. Acestea nu au interdicţii şi, teortetic pot face chiar parte din membrii unei asociaţii sportive. Dar, chiar dacă nu se spune, intervenţia DNA poate ajunge şi până acolo.

Cel mai elocvent exemplu în acest caz este Clubul Sportiv Energia Târgu Jiu, care are secţie de handbal şi de baschet, cu echipe bune şi care are pe tricouri CEO sau Complexul Energetic Oltenia sau alte asemenea denumiri. Numai că situaţia este fără ieşire şi aici pentru că, oricând, DNA poate pune următoarea întrebare: ce rol are să faci reclamă unei companii care extrage şi vinde cărbune la un meci de handbal? Cumpără cineva cărbune după meci, încheie cineva vreun contract cu CEO sau cu un complex energetic în general, de pe bannerele sau tricourile de la meciurile de handbal?

Ca să nu mai vorbim că reclamele sponsorilor de pe tricouri ori banere sunt pentru sutele ori miile de spectatori veniţi la un meci.

Anunțuri

Ori aceştia ar cumpăra gumă Orbit, Coca Cola, pantofi Adidas ori alte chestii comune, dar nu cred că ar cumpăra cărbune şi mai ales nu la ordinul miilor de tone ce le au de vândut cei de la CEO.

Şi, atunci, pentru ce tu Complex Energetic, cu salarii mici pentru mineri, cărora le-ai tăiat şi multe drepturi, prime şi altele, să vii şi să bagi sute de milioane într-un club sportiv?! Ţie pe bune, compania de cărbune, cum ţi se întorc milioanele de la meciurile de handbal sau baschet?

Aşa că, de fapt, problema mare a României este o lege clară şi curată a finanţării pe bune a sportului, căci altfel vom ajunge şi noi ca americanii, să avem excedent de copii supraponderali, că de shaormerii, fast-food-uri şi alte asemenea avem deja excedent...