Noi, cei din afara Europei, ne uităm la imaginile incredibile filmate în gara Keleti din Budapesta, la cadavrul unui copil adus de valuri pe o plajă din Turcia, la familiile siriene disperate care îşi  riscă viaţa încercând să traverseze Mediterana pe timp de noapte, pentru a ajunge pe insulele greceşti, şi tot ce facem este să spunem că aceasta este o problemă europeană.

Războiul civil sirian a creat mai mult de patru milioane de refugiaţi. Statele Unite au preluat aproximativ 1.500 dintre ei. SUA şi aliaţii săi sunt în război cu Statul Islamic în Siria - bine, toată lumea este de acord că sunt o ameninţare - dar nu avem o anumită responsabilitate faţă de refugiaţii care fug de luptă?

Dacă i-am înarmat pe rebelii sirieni, nu ar trebui să le dăm, de asemenea, ajutor oamenilor care încearcă să fugă din calea lor? Dacă n-am reuşit să mediem pacea în Siria, nu suntem datori să-i ajutăm pe cei care nu mai sunt în stare să aştepte pacea mult dorită?

Şi nu vorbim doar de Statele Unite, care pretinde că această catastrofă a refugiaţilor este o problemă europeană.

Anunțuri
Anunțuri

Uitaţi-vă la ţările care se mândresc cu faptul că sunt paradisuri pentru persoanele fără adăpost. Canada, de unde vin eu? A primit doar 1.074 de sirieni. Australia? Nu mai mult de 2.200. Brazilia? Ceva mai mult de 2.000. Cel mai rău sunt cotate statele deţinătoare de petrol. La ultima contabilizare făcută de Amnesty International, câţi refugiaţi sirieni au primit statele din Golful Persic şi Arabia Saudită? Zero! Multe dintre ele au alimentat cu arme Siria ani de zile. Şi ce au făcut pentru a le da adăpost celor patru milioane de oameni care încearcă să fugă? Nimic!

Greul crizei a căzut pe turci, egipteni, iordanieni, irakieni şi libanezi. Planul de finanţare pus la cale de către Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi nu a reuşit să-şi îndeplinească obiectivele. Mizeria din taberele de refugiaţi a devenit insuportabilă.

Anunțuri

Acum, refugiaţii au decis, că în cazul în care comunitatea internaţională nu îi va ajuta, iar nici Rusia, nici Statele Unite nu intenţionează să pună capăt războiului, ei nu vor mai aştepta. Vin spre noi. Şi noi suntem surprinşi?

Blamarea europenilor este un alibi, iar restul scuzelor noastre - cum ar fi că refugiaţii nu au actele potrivite - sunt dezgustătoare.

Un consens politic mondial ar putea inversa această stare de blocaj şi acuzaţiile reciproce din interiorul Europei. Sistemul ONU de înregistrare a refugiaţilor este depăşit.

Ţări ca Ungaria spun că nu pot face faţă situaţiei pe cont propriu. Soluţia evidentă este ca ţări precum Canada, Australia, SUA, Brazilia şi alte state doritoare să anunţe că sunt dispuse să trimită echipe de procesare la Budapesta, Atena şi în celelalte puncte de intrare importante pentru a-i înregistra pe refugiaţii şi a le prelucra actele pentru admiterea lor în spaţiul Schengen.

Ţările îşi vor stabili probabil propriile obiective, dar pentru SUA şi Canada, de exemplu, un minim de 25.000 refugiaţi sirieni ar fi un început bun.

Anunțuri

Recenta promisiune a SUA de a primi între 5.000 şi 8.000 de refugiaţi sirieni, anul viitor, este mult prea mică.

Bisericile, moscheile, grupurile comunitare şi familiile ar putea fi de acord să sponsorizeze şi să cazeze refugiaţi. Cele mai multe dintre ţările împovărate - Ungaria, Grecia, Turcia, Italia - ar accepta acest ajutor imediat. Odată ce aceste state ar avansa în acest proces, alte ţări - inclusiv acele autocraţii nenorocite ale statelor din Golf - ar putea să se ruşineze şi să-şi asume partea lor de refugiaţi.

(Articol scris de Michael Ignatieff, profesor la Harvard Kennedy School, pentru "The New York Times")

- Va urma - #Uniunea Europeana #imigranti #Refugiați