Distrugerea unei planete poate parea un scenariu dintr-un film science-fiction, insa o echipa de astronomi a reusit sa dovedeasca acest lucru, conform #NASA.

Oamenii de stiinta de la NASA au descoperit dovezi intr-un grup de clustere de stele, la marginea Caii Lactee, ca o stea alba pitica "a inghitit" o planeta, care a trecut prea aproape de ea - un fenomen foarte rar, potrivit GMA Network.

O pitica alba este o stea care "si-a ars" tot hidrogenul, substanta pe care astfel de corpuri o folosesc drept combustibil nuclear. Aceste pitice albe au o densitate foarte mare, iar acest fapt conduce la o atractie gravitationala intensa: pe suprafata lor, ea este de 10.000 de ori mai mare decat a Soarelui.

Anunțuri
Anunțuri

Cercetatorii au descoperit o sursa de raze X in apropierea centrului clusterului NGC 6388, folosind INTErnational Gamma-Ray Astrophysics Laboratory din cadrul Agentiei Europene Spatiale.

Ulterior, astronomii au reusit sa faca observatii cu ajutorul telescopului spatial Chandra al NASA si au stabilit ca razele X observate nu proveneau din gaura neagra aflata in mijlocul clusterului de stele, ci dintr-o alta locatie.

O noua imagine compozita arata clusterul NG 6388, care a fost detectat de catre sonda Chandra in roz. Observatiile facute de telescopul Hubble prezinta clusterul in rosu, verde si albastru, iar multe stele in portocaliu si alb.

Monitorizand regiunea din spatiu, NASA a folosit misiunea Swift Gamma Ray Burst pentru a afla mai multe detalii despre acest fenomen neobisnuit.

Anunțuri

Astfel, cercetatorii au ajuns la concluzia ca sursa de raze X ar putea constitui ramasitele unei planete distruse de o stea pitica alba.

Potrivit modelelor teoretice, gravitatia unei concentrari de stele dintr-un cluster impinge o planeta departe de steaua-mama. Cand ea trece prin apropierea unei pitice albe, planeta poate fi distrusa de fortele gravitationale intense ale acesteia.

Cercetatorii au estimat ca planeta distrusa a avut aproximativ o treime din masa Pamantului, in timp ce pitica alba este cu 1,4 ori mai mare decat Soarele.

Printre autorii studiului se regasesc Melania del Santo de la Institutul National de Astrofizica din Palermo, Italia si Achille Nucita de la Universitatea del Salento din Milano.