Povestea câinelui dintr-o stație de tramvai a Bucureștiului, se aseamănă cu povestea lui Hachiko din Japonia care a venit timp de nouă ani în gară, să-și aștepte stăpânul sau cu cea a câinelui care venea zi de zi la mormântul stăpânului său.

Probabil că mulți au auzit de povestea lui Hachiko, câinele fidel din Japonia care a rămas în memoria umanității datorită devotamentului său. În fiecare dimineață, acesta își conducea stăpânul spre gară și tot în apropierea gării, mereu în același loc, îl aștepta să se întoarcă de la serviciu, pentru a merge împreună, spre casă. Rutina zilnică a celor doi prieteni a durat până într-o zi când stăpânul, un profesor universitar, nu s-a mai întors căci un atac cerebral îi răpuse viața la universitate, tocmai în acea zi.

Anunțuri
Anunțuri

Dar Hachiko, câinele fidel, a continuat să îl aștepte zilnic, la aceeași oră, timp de nouă ani, căutându-l cu privirea prin mulțimea de călători.

Astăzi, o altă poveste, a unui alt Hachiko din București, impresionează călătorii tramvaiului 41. Lumea îi spune Hachi, Huachito sau Huachi, după numele celebrului câine japonez a cărui poveste se pare că seamănă izbitor cu a sa.

A trecut mai mult de un an de când câinele cu blana neagră își caută stăpânul, cu privirea rătăcită printre oamenii ce coboară din tramvaiul 41. De multe ori, aleargă lătrând înaintea tramvaiului, când acesta se apropie de stație, încercând să îl oprească. Ușile se deschid, călătorii coboară, dar apoi se închid, de fiecare dată, fără ca cel mult așteptat de el să coboare. Hachi rămâne în stație și așteaptă în continuare, printre călători.

Anunțuri

Nimeni nu cunoaște povestea câinelui negru, cum de a rămas singur sau pe cine așteaptă în stație, de mai bine de un an. Povestea o știe numai el care nu mai vede pe nimeni și nimic în jurul lui atunci când tramvaiul se apropie de stație. Privirea îi este ațintită acolo de unde poate și-a văzut coborând pentru ultima dată stăpânul sau prietenul care s-a îngrijit odată de el.

Trecătorii încearcă să-i mai aline dorul, oferindu-i mâncare sau mângâindu-l pe creștet. Mulți s-au oferit să-l ia acasă, dar se pare că în inima lui este un singur stăpân pe care încă îl așteaptă să coboare din tramvaiul 41.