Saracia este boala "incurabila" de care nu scapi niciodata avand un salariu romanesc. Cam asa se poate cataloga saracia majoritatii romanilor, care traiesc din castigul unui salariu de mizerie sau din salariul minim pe economie. Nimeni nu poate intelege saracia in adevaratul ei sens, daca nu a trait pe viu experienta umilitoare a neajunsurilor materiale.

Acum descopar mult adevar la multitudinea de intrebari pe care mi le puneam seara inainte de culcare. Ma gandeam de ce multi dintre cei alesi nu-si intorc privirea spre popor, de ce unor parlamentari nu le ajunge salariul lunar, cand oricum este mai mare ca tot salariul minim castigat intr-un an? Ma intreb, ei si multi altii pe vremea lui Ceausescu au cunoscut, macar asa formal "cruzimea" experientei de a privi in "golul frigiderului"? Si intrebarile sunt tot mai multe, imi curg prin mintea secatuita de munca, spre cautarea unui raspuns linistitor ce nu mai vine odata.

Iata ca desecretizarea pentru mine a adus printre multe altele si raspunsul la multe din intrebarile ce nu-si mai gaseau raspunsul. Multi dintre cei ce astazi ne conduc natiunea spre bunastarea ce nu mai vine, au fost ei oameni normali in epoca de "trista amintire" sau nu? Raspunsul este cu siguranta NU. Acum inteleg, de ce lor nu le ajung miliardele de lei si noua celor care impingem economia spre frumosul si bogatul vest occidental, ar trebui "obligatoriu" sa ne ajunga salariul minim pe economie.

Pai dragii mei, multi dintre politicieni se trag din familii de renume al vremurilor trecute, cu taticuti sus pusi, ce le asigurau de toate. Ei vorbesc de vremurile "rele" de atunci pentru ca acum realizarile tatilor, sunt o nimica toata in comparatie cu "marea lor agoniseala".

Acum sa vorbim despre odraslele unora dintre "miliardarii de carton". Unii copii ai unor imbogatiti peste noapte, au privilegiul de a se crede "buricul pamantului", in comparatie cu cei din epoca "ceausista", pentru care bogatia insemna mancare multa, unele iesiri asa mai sporadice prin vecinatatea tarilor noastre, un video de firmă acolo pe vitrina, imbracaminte multa si buna calitativ, tabere de recreatie oriunde prin tara si cam atat ... a era sa uit de grija nestavilita a unor profesori pentru "binele" acestora.

Astazi exista "fite", astazi se conduc masini de marca pentru care se platesc averi considerabile, astazi sfarsitul de saptamana se petrece in strainatate pe insule inchiriate cu bani nemunciti si toate ar putea continua ... dar mai este ceva grav, unde nu poate exista farama de toleranta si anume, mentalitatea unor copii de "bani gata", pentru care nu există Lege.

Stirile abunda de tineri cu fite, care trec pe rosu la semafor de parca ar fi drumul lor propriu, umilesc prin vorbe si injuraturi pe orice om cu bun simt ce le atrage atentia pentru greselile facute, dar si mai grav atenteaza la viata semenilor de langa ei, dupa care ii intalnim mergand pe strada fara nicio grija. Cine le da dreptul de a hartui, injura, bate ... etc.?

De ce masurile impotriva lor sunt mai tolerante decat in cazul celui ce fura un "covrig de foame"? Iarasi ajung la intrebari si iarasi ma complic cautand raspunsuri fara inteles. Oare vom apuca vreodata sa vedem rezolvarea "onesta" a unor dosare, in care sunt implicati copiii unor oameni cu relatii politice sau financiare? Oare se va renunta la tergiversarea luari corecte de decizii pentru faptele acestora?

Oare traim normal sau saracia ne-a patruns prin talpile goale lipindu-se de trupurile obosite de munca? Astept ca ziua de maine sa-mi ofere bucuria egalitatii drepturilor constitutionale dintre mine si cel bogat. Astept si doar atat.